Ne-a luat luni de zile să le câștigăm încrederea. Sunt blânde, sunt bune, dar trauma prin care au trecut, momentul în care s-au trezit abandonate, în stradă, fără să înțeleagă ce li se întâmplă, le-a lăsat urme adânci, frică și disperare. Mult timp nu au ieșit de unde se ascundeau până nu plecam noi de la birou.
Nici acum nu sunt deschise cu oricine. S-au apropiat cu adevărat doar de o colega a noastra, singura care a știut cum să le redea încrederea în oameni.
Și totuși, nu pot rămâne la birou. Noi nu suntem acolo zi de zi, uneori putem lipsi chiar și mai multe zile la rând. Avem distribuitoare de apă și hrană, dar dragostea nu poate fi înlocuită de aparate. Ele au nevoie de continuitate. De prezență. De un om care să le câștige definitiv încrederea și să le arate că nu vor mai trece niciodată prin abandon. Au nevoie să știe că sunt iubite, răsfățate și în siguranță.
Ideal ar fi să fie adoptate împreună. Ele interacționează foarte mult între ele, dorm împreună, sunt obișnuite una cu cealaltă și prezența celeilalte le oferă o formă de confort. Totuși, pot pleca și separat, dacă asta le oferă șansa la o viață mai bună.
Cea calico, Pisa, are în jur de 4 ani, Misa, cea neagră, este mai mare, are aproximativ 7 ani.