Aldo a fost scos dintr-un ecarisaj de stat, bolnav de distemper (jigodie), tratat, adus la noi de cineva, cu promisiunea că nu va fi uitat, că i se va găsi o familie. Este de câțiva ani la noi. Uitat.
Este deja unul dintre seniorii adăpostului nostru care nu are nicio vină că s-a născut pe străzi sau că a fost abandonat de toți prin viața cărora a trecut…
Unii ar zice că este norocos, că a scăpat de la moarte și de bine, de rău, are un bol de mâncare și un acoperiș asupra capului. Credeți că adăpostul este suficient pentru un cățel? El merită ceva mai bun decât să trăiască în adăpost. Are nevoie de Omul lui, ca fiecare cățel. Mai ales că este avid după prezența umană, după o mângâiere.
Pentru a adopta un animal, avem nevoie de câteva informații despre tine!