Este atât de trist să exprim în cuvinte această tragedie, dar trebuie să o fac, pentru că Anita încă așteaptă, în sufletul ei speră că cineva, cineva drag care a fost parte din viața ei timp de 9 ani, va apărea dincolo de ușa camerei de internare. Noi, cei care știm adevărul, știm că acele persoane nu vor mai apărea. Dar ea, în inocența și loialitatea ei pură, încă așteaptă.
Aceasta este natura lor minunată, loialitatea de neclintit a câinilor. Ei trăiesc cu speranță, chiar și atunci când speranța pare pierdută pentru noi. Inocența lor ne face să vedem lumea cu alți ochi și ne amintește de puterea iubirii și a loialității.
Așa că acum, mai mult ca oricând, Anita are nevoie de o nouă familie. O familie care să o iubească, să o îngrijească și să o ajute să-și vindece dorul, rănile fizice i le-am vindecat noi.