Beta era cât o palmă când l-am găsit, zgribulit de frig, terifiat, stătea resemnat, lipit de o grădiniță. A avut noroc, l-am luat, l-am dus la veterinar, l-am spălat, vaccinat, deparazitat și l-am socializat. Dragostea noastră l-a transformat în doar câteva zile într-o minunăție de puiuț, dornic de mângâiere și pus pe joacă, așa cum stă bine oricărui puiuț.

Am continuat procedura clasică, promovarea pentru adopție. Nu a durat mult și se părea că norocul i-a surâs a doua oară pentru că a fost adoptat de o familie care locuia la bloc. Timpul a trecut, micuțul pui a crescut. Se pare că nu a mai prezentat interes pentru familie, pentru că l-au aruncat într-o curte, în lanț, de unde l-am luat înapoi vai de el, nedeparazitat, nevaccinat, necastrat.

Argumentul a fost clasic și banal, că a crescut prea mare, că am mințit în legătură cu talia lui și că mușcă. Ne-am dus, am scos “monstrul” din lanț și l-am dus la adăpost.

Revenind la Beta, nu-i nici uriaș, nici nu mușcă, e doar Beta al nostru, un câine tânăr, bun, care are nevoie de oamenii potriviți.

Este câinele ideal pentru o curte, un suflet bun care sperăm să-și găsească în sfârșit o familie potrivită pentru el. Dar să știți că îi plac și plimbările în lesă. Este castrat, microcipat, vaccinat și deparazitat la zi.