Pe Jean l-am scos din Mihailesti, pe vremea cand adaposturile care apartineau de Bucuresti erau adevarate lagare de exterminare. M-a rupt imaginea lui atunci, se catarase pe gratii, intr-o disperare sa scape.
Si l-am scapat de acolo, dar l-am dus in alt adapost. Este drept ca nu exista comparatie, dar nimic nu se compara cu libertatea, cu familia…
Are la o labuta din fata pernuta lipsa. Probabil tot in ecarisaj s-a intamplat asta, in disperarea lui sa scape, catarandu-se pe gratii, si-a agatat labuta, ramanand fara pernuta si gheare, insa nu-l incomodeaza cu nimic.
Nu as vrea sa ma gandesc mereu ca l-am scos dintr-un adapost ca sa il inchid in altul…
Este un catel tare bun si iubitor. Avid chiar dupa atentie, dar cu mult, mult bun simt.
Haideti sa-l salvam pe Jean!! Pentru ca salvarea unui caine nu este doar ca este preluat de o asociatie, ci atunci cand este adoptat de o familie!