Lupicu e batran, atat de batran incat si-a uitat anii si zburda ca un tinerel ori de cate ori ne vede.
Dar noi stim ca sunt ultimii lui ani in care poate cunoaste bucuria de a avea o familie. Poate la niste oameni care vor sa daruiasca fericire. Nu ar fi greu, nu are nevoie de prea mult, doar o mana sa ii mangaie oasele batrane si o gradina unde sa doarma la umbra unui copac.
Lupicu e bun, prea bun! Si trebuie sa ii cunoasteti bunatatea! Noi ne-am bucurat de ea atatia ani de cand este la noi, e timpul sa o impartim cu voi. Nu am fost egoisti, doar ca nu l-a vrut nimeni pana acum, cum pe multi nu i-a vrut nimeni. Batranetea nu este usoara in adapost, asa ca speram la oameni care vor sa daruiasca fericire…