Ne uităm la el și vedem cum blănița lui este încâlcită. Nu are pe nimeni care să-l perie, să-l spele regulat sau să-i îngrijească blana sârmoasă. Un câine superb, uitat de atâția ani în adăpost…
El este Rudolf. E un cățel timid, care s-a resemnat cu viața în adăpost. Atât de resemnat, încât nici măcar la noi nu mai vine când îl chemăm să-l mângâiem.
E trist… și resemnarea lor ne doare profund. Cățeii îmbătrânesc în adăpost, fără șansa de a cunoaște căldura și iubirea unei familii. Cei timizi, ca Rudolf, au avut și mai puține șanse – pentru ei, oportunitățile de a fi adoptați au fost mereu prea mici.
Rudolf are acum aproximativ 8 ani și are nevoie urgent de un om special. Un om cu răbdare, timp și dorința sinceră de a salva un suflet din adăpost. Dacă nu va fi adoptat curând, își va pierde ultima licărire din ochi și, ca mulți alții, va deveni doar un alt suflet uitat.
Dezamăgit de noi, de voi, de lume, de oameni.
Cine îl va dori va trebui să-i ofere o perioadă de acomodare, pentru ca între el și om să se formeze acea legătură specială, iar Rudolf să-și recâștige încrederea – mai ales încrederea că nu visează că are, în sfârșit, o familie.