Un cadou pentru mine. O șansă pentru ei.
Prima data Licurici a stat in bratele mele. Cand l-am scos din iadul de la Suraia, nici nu-mi inchipuiam cum i se va schimba destinul, stiam doar ca il vom salva.
Din bezna din care l-am scos, acum lumineaza vietile noastre, a tuturor.
Am vrut să încep cu Licurici, pentru că el este dovada că un destin poate fi schimbat. Dar adevărul este că nu îi putem salva toți Licuricii. Nu îi putem salva pe toți cei care ajung abandonați și ale căror destine se sting înainte să apuce măcar să se aprindă. De aceea vreau să vorbesc astăzi despre ceea ce poate face diferența înainte să fie nevoie de o salvare.
Bună! Andra la butoane. 😊 Sau, când nu sunt la butoane, sunt „centralista de serviciu” (adoptatorii îmi cunosc bine vocea și… pretențiile 🙂).
Și iar a venit momentul în care pot ajuta asociația și într-un alt mod, donându-mi ziua de naștere.
L-am ajuns pe Marius din urmă la ani. 50. El a albit, eu încă nu. Adică noi i-am scos peri albi în cap, el, oricât ar vrea, nu reușește să ne întoarcă favoarea. 😄 Glumesc…
Important este că încă luptăm împreună pentru bunăstarea animalelor, iar eu mă consider norocoasă că fac parte din echipa minunată Kola Kariola, care mi-a oferit șansa să fac ceea ce doar visam când eram copil, să lucrez în slujba animalelor.
Au trecut mulți ani de atunci și, uneori, am impresia că trăim într-o never ending story. Lucrurile se schimbă greu, spre deloc, în România, când vine vorba despre protecția animalelor. De aceea, astăzi, am un alt vis.
Să sterilizăm cât mai mulți câini și cât mai multe pisici.
Este singurul mod prin care putem schimba cu adevărat situația animalelor fără stăpân.
Fiecare sterilizare înseamnă mai puțini pui abandonați în câmpuri, în păduri, la marginea drumurilor sau în tomberoane. Înseamnă mai puține animale condamnate să trăiască în foame, frig, boli și accidente. Înseamnă mai puțini câini și pisici care ajung victime ale cruzimii oamenilor, ale traficului, ale bolilor sau ale hingherilor.
Salvăm pui abandonați. Căței, pisici. Îi tratăm, îi hrănim, le căutăm familii. Dar știm că mâine vor apărea alții. Și poimâine alții.
Sunt aproape zece ani de când răspund la telefoane și la mesaje, de când mă bucur la fiecare adopție și plâng pentru animalele pe care nu le putem salva.
Sunt zile în care pare că nu mai putem, iar apoi apare o fotografie cu un cățel adoptat sau un mesaj de la un om care spune „vreau să ajut”. Și o luăm de la capăt. Pentru că fiecare viață salvată merită.
Și poate tocmai de aceea cred atât de mult în sterilizare. Pentru că fiecare pui care nu se mai naște ca să fie abandonat este o suferință pe care am reușit să o prevenim.
Salvarea este importantă, ea oprește suferința înainte ca ea să înceapă.
Doar așa putem schimba ceva concret.
Nu îmi mai doresc demult cadouri. Niciun obiect nu mă poate bucura atât cât mă bucură un animal salvat sau o familie care adoptă.
Mi-aș dori, în schimb, ca prietenii mei, familia, cunoscuții și voi, cei care ne urmăriți, să fiți din ce în ce mai deschiși să susțineți o asociație de protecție a animalelor.
Să contribuiți. Să înțelegeți cât de important este rolul unei astfel de organizații într-o societate în care lipsa educației încă produce atât de multă suferință.
O donație, indiferent de valoare, poate finanța o sterilizare. Iar o sterilizare poate însemna zeci de vieți care nu vor mai începe sub semnul abandonului, al foamei și al fricii.
Poate că nu vom reuși niciodată să îi salvăm pe toți Licuricii, dar putem face tot ce ne stă în putere pentru ca tot mai puțini să ajungă să aibă nevoie să fie salvați.
Implicarea înseamnă schimbare. Iar schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care alegeți să fiți alături de noi și, poate, de ziua mea, să transformați un gest simbolic într-o șansă reală pentru animalele care au nevoie de noi.
